Istoric

Începuturile şcolii din satul Brusturi sunt legate de numele preotului   Ciucă Neculai. Nu  este sigur că Legea învăţământului primar gratuit şi obligatoriu a lui Cuza a găsit vreo formă de şcolarizare a copiilor din satul Brusturi, dar bunicii noştri povesteau cu nostalgie despre învăţătorul lor, în persoana preotului Ciucă Neculai, care învăţa copii de la toate cele patru clase simultan. La şcoală, în fapt casa preotului, care era situată în bahnă  ( vis a vis de şantierul ILEIF ), erau primiţi copii mai mari de 10 ani, iar plata preotului era făcută în produse agricole, păsări sau mei, cei care nu puteau plăti, păzeau prin rotaţie vitele preotului pe locul unde se află astăzi şcoala. Preotul dăinuia în amintirea foştilor şcolari mai ales pentru pedepsele corporale aplicate, aşa cum reiese din mărturiile cetăţenilor: Damian Gh. Mihai şi Ionel Neculai, aprigul părinte era pentru şcolari mai puţini silitori ,, Biciul lui D-zeu “.

Pe la începutul secolului se ridica pleiada învăţătorilor autohtoni:

• Elena Focşăneanu, căsătorită Pienescu, ( tot învăţător ) şcolarizează câte o clasă la ea acasă, în casa moştenită de la Ion Focşăneanu.
• Neculai Manoliu învăţător fără diplomă, şcolarizează o clasă în propia casă şi la Costică Moţoc.
• Irimia Irimescu a şcolarizat copii în casa proprie şi la Teodorescu.

În 1910 se înfiinţează Şcoala Normală de la Fălticeni, care pregăteşte noi învăţători.

• Elena Aramă termină în prima serie şi se căsătoreşte cu Ionel Damian ( Jenică ) la rândul său învăţător de loc din Bogdăneşti şi înfiinţează două clase de elevi în casa propie, azi casa aparţine domnului Ion Dragomirescu.
• Hariton Manoliu şi soţia sa Mărioara, şcolarizează celelalte două clase în casa proprie ( fostul sediu al CAP- ului ).

Urmaşul şi ginerele preotului Ciucă, Iosif Lupescu , a predat în şcoală religia, iar cei doi directori Ionel Damian şi Hariton Manoliu pun bazele învăţământului secundar în localitate. În comună mai apar , învăţătorii Manoliu Ion şo Celta Maria, iar mai târziu învăţătorul Guter, fiul unui avocat din Fălticeni, care a făcut învăţământ alternativ cu Ion Pienescu din Orţăşti în casa lui Vasile Creţu Ţâmpău.

În 1927 Consiliul bisericesc cu învăţătorii şi Primăria au hotărât să aloce din terenul Parohiei Brusturi o suprafaţă de teren pentru construirea unei şcoli. În 1928 toamna şcoala a fost gata şi au învăţat copii în ea. Datorită greutăţilor de ordin financiar, mulţi copii rămâneau în afara şcolii.

În  timpul războiului din 1944 şcoala a fost întreruptă, iar în localul şcolii au fost cantonaţi soldaţii nemţi şi apoi ruşi, aceştia din urmă au incendiat-o.

O nouă şcoală s-a construit cu contribuţia gospodarilor din Brusturi în 1948. Până la această dată copii au învăţat din nou pe la casele învăţătorilor. Cărămida s-a făcut şi ars pe

loc, iar  cheresteaua s-a adus de la fabrica Albina din Tarcău prin mijlocirea lui Ioan Focşăneanu fost inspector general în Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. A răspuns de şantier , maistrul Andreica din Boroaia şi Ghiţă Gavriloaia din Brusturi.

În 1972 şcoala devine neîncăpătoare şi se mai construiesc două săli de clasă, iar trei ani mai târziu la această clădire se mai adaugă încă opt clase şi împreună formează localul B sau şcoala nouă. Au răspuns de şantier, meşterii locali Vodă Ştefan şi Râpeanu Constantin. Din acel an s-au adus unele îmbunătăţiri construcţiei şi s-au modernizat interioarele. Aceste clădiri sunt funcţionabile şi de-a lungul timpului au adăpostit şi au făcut posibilă instruirea şi educarea multor generaţii de elevi.